Co-creația,
îmbinarea la comun dintre inspirație și acțiune
Astăzi, de ziua noastră, a copiilor, a venit timpul pentru acest articol - nimic întâmplător, ținând cont că și nașterea de copii e tot un soi de co-creație. Unii cu alții, unii pentru alții, unii pentru noi înșine. Gândul pe care l-am împărtășit azi a fost să păstrăm din copilărie momentele de bucurie autentică și să le înmulțim. Ceea ce îți doresc și ție. Și tot așa să facem și în co-creație: să păstrăm ce-i constructiv din fiecare interacțiune și să înaintăm în a crea lucruri cu sens.
Definiția co-creației
Despre creativitate, știm cu toții că ne-am născut cu asta, dar în timp, fricile, etichetele și ceilalți sabotori ne-au ținut în loc s-o manifestăm. Este, după cum se vede la mine, un instrument de supraviețuire și adaptare. Dar când vine vorba de creație, lucrurile devin deja mult mai ample.
Iată ce ne zice dexoline:
„creație, creații
1. Acțiunea de a crea opere artistice, științifice etc.
1.1. concretizat Produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată.
1.2. Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-o piesă de teatru, într-un film.
1.3. (În religiile monoteiste) Actul prin care Dumnezeu a creat Universul, în mod absolut, din nimic, prin cuvântul și voința Lui.
1.4. (În religiile monoteiste) Substanța materială a Universului, opera lui Dumnezeu.”
Așadar, creația devine rezultatul creativității noastre. Iar acest Dat vine tot dintr-o sursă mai mare, dispersată în fiecare din noi - cel puțin asta e convingerea mea, pe trăite. Deci, asta înseamnă că noi nu suntem singuri, de fapt, niciodată. Resursele vin, noi doar suntem conștienți (sau nu) de integrarea și înmulțirea lor.
Să continuăm șirul spre co-creare. M-am adâncit zilele astea în cartea Brand together scrisă Nicholas Ind, Clare Fuller and Charles Trevail, unde am găsit învelită o definiție numai bună de reflectat:
Co-creation suggests the interaction of individuals within a framework to evolve, re-define or invent something that is new.
Fie că-i vorba de branding, business, organizații, relații personale și intrapersonale, cuvintele astea merg direct la esență. Direcția în co-creație este mereu constructivă, dătătoare de sensuri noi. Iar asta se întâmplă chiar și printr-o discuție uzuală pe o temă „la întâmplare” - cred că toți am pățit să avem un „aha! moment” care să producă o schimbare de paradigmă în viețile noastre, într-un astfel de context.
Cum creștem șansele pentru co-creare în stil sănătos?
Cheia ar fi să vedem cum putem co-crea în condiții care să aducă un maxim de evoluție și nou - mai ales dacă în joc e brandul, reputația sau chiar sensul vieții noastre. Tot de la autorii de mai sus, am decupat câteva idei care îți pot fi folositoare în direcția asta:
Parteneriatul întreținut cu clienții și asociații tăi - asta înseamnă să iei decizia de a lăsa pe mâna lor influență reală asupra brandului, a produsului sau a serviciului tău. Asta implică, desigur, și un risc - dar pe termen lung, îi va determina să se alinieze la valorile tale și să-și asume și ei responsabilitatea de a contribui la evoluția proiectului la care co-creați.
Încrederea în proces - probabil că frica* de a nu fi trădați, înșelați, blamați sau părăsiți e unul din sabotorii principali în co-creație. Dăm cu porția sau cu dorința de a controla fiecare pas din proces, ceea ce împiedică comunicarea și parteneriatul strâns al celor implicați. Dacă ne dorim cu adevărat o evoluție, poate că a venit momentul pentru o schimbare.
Dacă ce citești te duce cu gândul la cineva căruia/căreia i-ar plăcea să citească ideile mele de pe Inspiraic, te rog spune-i să dea Subscribe aici:
*Am experimentat frica asta în companiile în care am lucrat în trecut. Informațiile cele mai importante despre businessurile pe care le dezvoltam erau ținute în secret securizate. Pe deoparte, pentru că ăsta era mindsetul clienților, pe de altă parte, pentru că și atitudinea noastră celor care dirijau lucrurile era de a trata interacțiunile cu superficialitate. Iar asta nu a dus în niciun caz la evoluție, dar am învățat că asta e ceva ce NU îmi doresc să trăiesc mai departe în viața mea profesională și personală.
Cedarea puterii - dacă oamenii care decid să-ți fie alături îți dau din timpul și angajamentul lor, înseamnă că poți să le oferi și tu puterea de a crea un posibil viitor pe „terenul tău de joacă”. Asta nu înseamnă că le dai controlul absolut, ci că-i privești de la egal la egal în procesul de co-creație.
Co-creația este aducătoare de sens
Ok, o să zici: „Bun, totul sună impecabil - darr e cam naiv să crezi că totul se leagă.” Și îți dau dreptate, dar doar aparent. Pentru că asemeni oricărei relații la care ținem, e nevoie de timp, efort și consistență. Co-crearea e un proces organic care implică cedarea și primirea de informații noi.
Co-creation meets a fundamental need, because ”we cannot bear to live our lives without some sort of content that we can see as a constituting a meaning” (Nicholas Ind, Clare Fuller and Charles Trevail, Brand together)Partea minunată e că atunci când ne propunem să creăm ceva concret, brandingul este o cale deschisă și interactivă pentru a trece prin acest proces. Anatomia brandului tău este parcursă treptat, prin timp de reflecție și analiză, în care ai timp să-ți clarifici mai bine limitele, dorințele și perspectivele de viitor.
Dacă ai o idee pe care vrei s-o pui în acțiune și ai nevoie de un parteneriat de co-creație, scrie-mi și hai să o luăm cu începutul și valorile tale - vorba aceea, „La început, a fost Cuvântul.”
Aici am scris un articol despre Valori, dacă asta e ceva ce îți stârnește interesul.
Dacă crezi că are sens ce-am scris și pentru altcineva cunoscut, te rog distribuie articolul mai departe:
Îți mulțumesc că m-ai citit până la sfârșit. Sper că ți-a adus măcar o confirmare la ceea deja era acolo, în conștientizările tale. Data viitoare am în plan să scriu despre loialitate și despre ce o mai fi însemnând ea în zona de comunicare, branding și lumea asta inspiraică în care trăim.
Până atunci, să-ți fie vara cu prospețime și inspirație în tot ceea ce îți propui!
Cu drag și cuvinte-n zbor,
Alexandra