Există lumi și lumi. Taine și taine.
Însă cea mai mare dintre ele se întâmplă atunci când nu planifici. Când nu ai așteptări.
Când lași lumea să ți se descopere.
Când zici da, deși cam îți vine să spui nu - motive pentru “nu” se găsesc mereu.
Așa a început povestea mea de dragoste cu Sinaia.
Sloganul Sinaiei: „Aici și Acum”
Un loc pe care l-am lăsat să aștepte, crezând că e prea comercial, trendy, departe, scump, adaugă tu motive.
Și-apoi, m-am trezit într-o gară în care căruțele erau pline de flori și, jur împrejur, verde cât vezi cu ochii, alături de omul care trăiește uimirea și bucuria la tot pasul.
Am înțeles atunci cum o decizie de noapte târzie poate o îmbogăți viața. Un bagaj incomplet sau alte lipsuri nu pot stăvili bucuria descoperirii. Un oraș al liniștii. Al aerului curat. Al pădurilor și munților, aproape oriunde te uiți cu ochii. Al caselor pe care le-am văzut poate doar în filme sau mi le-am imaginat citind povești.
Vedere de castelul Peleș, pe care l-am admirat doar din afară - dacă mergi, vezi că luni și marți e închis. Ia-ți bilet din timp pentru restul zilelor.
Îmi rulează în cap întrebarea asta:
„Oare toată lumea care pleacă în vacanță în alte țări știe deja de comoara asta?”
De pe terasa Caramello, unde am băut cel mai bun ceai de trandafir din viață și am mâncat cele mai delicioase prăjituri. Locul ăsta de poveste e în parcul „Dimitrie Ghica”. Urșii circulă adesea prin zonă. Totuși, ca cel din imagine erau mulți de îmbrățișat, așezați pe scaunele de afară.
Și nu exagerez cu nimic când spun asta.
Căci în castelul Pelișor se odihnește, într-o cutie, chiar inima Reginei. Regina cu inima de aur, în camera de aur.
Regina care a îngrijit bolnavii din timpul războiului și a proiectat și adus frumosul în grădina, casa și-n inima ei, în cele mai grele momente de viață. O femeie care s-a zbătut până la moarte ca noi să avem (încă) o țară de iubit și să vorbim în limba noastră, a credință, nădejde și dragoste.
Iar eu, despre lucrurile astea n-am știut.
N-am știut pentru că n-am vrut sau nu am putut?
Nu mai contează.
Acuma știu. Acum înțeleg ce origini avem în pântecele nostru românesc.
Din holul central al castelului Pelișor, „casa de vară” preferată a reginei Maria
Acum știu luptele care s-au dat pentru mine.
Și nopțile de sânge care s-au vărsat pentru ca eu azi să mă trezesc dimineața pe timp de pace.
Detaliu fereastră, Mănăstirea Sinaia
Dacă vrei să pleci, întoarce-te mai întâi către istoria asta. Regii și reginele nu sunt doar niște povești. Sunt strigătele care rămân închistate în orologiile, turnurile și statuile care veghează și speră ca noi să ne ținem uniți și să învingem.
Până la capăt.
Așa cum și regele Ferdinand (Nando, cum îl alinta ea) și regina Maria care au trecut prin foc și sabie ca până la final să devină cei mai buni prieteni și camarazi pe viață.
Pe biroul din apartamentul regelui Ferdinand, fotografie cu preafrumoasa lui regină
Dacă vrei să te întorci în România, fă un popas acolo, în curtea interioară de la Peleș și amintește-ți cine ești. Asta e o superputere. Măiestria unui castel nu e doar despre frumosul său, ci despre cum au ales cei care l-au zidit să îl păstreze pentru noi.
Cu doamna Petro, sursa mea de uimire și bucurie din această experiență. Și o bijuterie arhitecturală, sculptată în lemn, piatră și noblețe.
După ce vei sta, în tihnă, să descoperi asta, va fi greu să spui: „nu e mare lucru, am mai văzut asta și în alte țări.”
Și acum, noi ce facem cu atâta bogăție?
Hai s-o vedem. S-o prețuim.
S-o muncim. Ca și cei care vin după noi să trăiască măreția descoperirii trecutului nostru relativ recent.
Îndrăgostirea e vitală. Și nu e departe de tine.
Pentru alte îndrăgostiri și descoperiri, stai aproape.
P.S.: La Sinaia merită să mergi (și) în august, când e și Festivalul Internațional „Enescu și muzica lumii” - motivul care m-a convins și pe mine să merg și unde am fost prezentă fără baterie la telefon. E un festival discret, dar cu muzicieni bine aleși, de mare „greutate” artistică. Plus că se întâmplă în unele din cele mai frumoase locuri ale orașului. Despre Sofia Smărăndescu, îndrăgostire la prima ascultare. Uite, s-o asculți și tu.
Cu drag de viață,
Alexandra