„Totul contează

pentru că nimic nu durează.”

Dacă ar fi să îți treci viața prin filtrul ăsta, cum ar fi?

Bine te-am regăsit într-un nou an de creație. Trăiesc un paradox în acest început de 2026, când orizonturile și fronturile din lume par să graviteze politic în jurul unor noi distrugeri. În ciuda forfotei, primesc starea actuală a lucrurilor ca pe o invitație de a învăța cum să dansez cu viața.

„Ești nebună și visătoare, Alexandra. Tu nu vezi ce se întâmplă în lumea asta?”

Fac un pariu cu existența

Dimineață, a nins și mi-au dat lacrimile. Am avut sentimentul că asta e viața noastră. Suntem niște cristale de gheață care se rostogolesc din cer. În diferite ritmuri, învățăm partiturile vieții, purtați de vânt și ținuți de aer. Ne întâlnim puțin să ne odihnim unii pre alții sau să facem schimb de forme și contururi. Apoi, ne întoarcem pe pământ, unde ne topim și ne reîntâlnim, poate la rădăcina unui copac mai mare decât imaginația noastră.

Da, surori și frați, suntem într-un continuu proces de topire. Dramatic sau nu, procesul ăsta ne facem să pătrundem mai adânc în viața pe care o primim. La Fab Re-Union Party mi-a amintit asta. Prin ochi de partyguard și creator de experiență (voi mai scrie despre asta), am văzut fluiditatea ca pe un dans al prezenței.

Știi și tu senzația aia, când asculți și dansezi pe ultima piesă a petrecerii?

„Mișcarea este singura conversație sinceră pe care o vei avea vreodată cu tine însuți.” , ne spune Claudiu în noua lui poveste pe Substack pe care te invit s-o citești. Iar în conversația asta, îi poți vedea cu adevărat și pe ceilalți, ca într-o horă invizibilă care ne unește. Fără cuvinte, fandoseli sau alte tertipuri.

Puținul ăsta pe care-l avem e totul. Când îmbrățișezi prelung, chiar și atunci când ești pe fugă și mort de oboseală, gândindu-te că poate fi ultima întâlnire. Și de fiecare dată când ne amintim asta, parcă dansul curge, indiferent cât de tulburătoare sunt turbulențele care ne învăluie.

Și ăsta nu e puțin lucru…

Nu cred în pariuri și în orgolii prostești, deși am trecut și pe acolo și m-am pârlit bine. Însă pariez pe viața dincolo de viață că dansul lui „sunt” se poate îmbina bine de tot cu „fac”, chiar și pe un ritm necunoscut. Pașii îi descoperim pe parcurs: „1, 2, 3, vrei să mă iei la plimbare. 1, 2 și au ieșit niște ouă moi. 1, 2, 3, 4 am petrecut un timp sacru. 1, 2 și 3 — mai stai pe loc, o pauză nu strică deloc. „Da, am obosit.” „Odihnește-te. ” Așa, ca în orice proces de creație, se întâmplă din mers.

Acuma, serios. Știi că și în somn dansezi? Bine, respirația o face pentru tine. Vezi, lucrurile se întâmplă oricum. Și florile de la geam cresc, fără să le purtăm noi grija.

Ia spune-mi, ai înțeles poezia?

Nu avem nevoie să fim uniți

…pentru că, în realitate, nu e nimic care să ne separe. Cine a spus că suntem „dezuniți”? Sigur că da, asta e iluzia cu care suntem hrăniți. Mă întorc la ninsoarea de dimineață. Chiar contează că ne îmbrăcăm diferit și că unii suntem mai „specializați” decât alții? Nici măcar granițele, ura sau lipsa de valori comune n-au puterea, cu adevărat, să ne separe. Numai că am uitat asta. Am uitat ce suntem și de unde venim. Am uitat că avem doar clipa asta în care să ne ținem de mână și să căscăm ochii către cer.

Hai să trecem strada împreună în ritmul dansului preferat, cu riscul de a fi claxonați și blamați pentru ciudățenia noastră. Și atunci, să ne amintim că în ciudățenia asta, am avut deosebita onoare de a fi niște fulgi de nea pentru care totul contează.

Ce îmi mai dă avânt creativ înainte:

• câteva idei crețe de pus în acțiune pentru anul acesta și pași mici învățați cu Mirela Oprea pentru a porni la drum

• un nou set de pixuri colorate cu care m-am jucat în cinstea Zilei Scrisului de mână

• Introspect is back in business. Au o nouă pagină și planuri de construit prin teatru senzorial aici.

• planurile de creație cu Optimism works

• Casa ArtIS care organizează evenimente sociale, educative și artistice care susțin tinerii defavorizați și speciali

• am văzut printre cunoscuți mulți utilizatori noi de Substack - mai puțin social media, mai multă autenticitate - ieee!

Ție ce-ți dă poftă de viață la început de an?

Dans în pupă,

A.