Uimirea ne crește

și micșorează egoismul - partea a II a

Mult. În privirea unui bebeluș care te fixează cu privirea. Sublim. Într-o ploaie fină cu soare, cum a fost duminică dimineață. Out of this world. Acel gând pe care l-ai împărtășit și a dezlegat o poveste care părea fără niciun cusur. Imposibil. Cum se face ca un cântec să reziste din generație în generație? Teribil. Azi un om te sărută, te vede, îți zâmbește, se pune în pat și nu se mai trezește.

Noi cât reușim să generăm uimire prin modul în care comunicăm?

Mulțumesc tuturor celor care ați citit prima parte despre Uimire, ca sursă de inspirație cu Adrian Mironescu. Pentru cei care încă nu ați ajuns la ea, o găsiți aici.

Azi mai dăm la o parte un strat, două. Și căutăm acolo unde AI-ul nu poate să ajungă.

Hai!

Nicicând uimirea n-a mai fost o emoție atât de dorită

Despre uimire s-au scris cărți și s-au făcut numeroase studii. E un subiect care „ne doare”. Pentru ea, căutăm să facem lucruri nebunești. De multe ori, însă, e mai la îndemână decât credem. Oriunde pe glob, în orice comunitate, cultură sau cătun îndepărtat, trăirea asta a mai rupt niște granițe dintre gânduri și garduri, dintre oameni și alți oameni:

„A simți că faci parte din ceva mult mai mare decât tine însuți este un lucru foarte plăcut pentru noi. Această transformare a sinelui provocată de uimire este un antidot puternic împotriva izolării și a singurătății, care în prezent au căpătat proporții epidemice.”
(Dacker Keltner)

Și spre deosebire de alte emoții, uimirea nu poate fi ascunsă. O vezi prin „ochi, prin buze sau morminte”, vorba poetului.

O vezi, o auzi, o simți. Și asta, pentru că suntem Vii.

Și de ce ne-ar interesa asta?

Pentru că uimirea ne poate schimba viața. Ne dă motive să căutăm înăuntru esențialul pentru a putea da înafară utilul, autenticul. Ne deschide mintea către informații și experiențe noi.

[Ascultă-l pe Jonah Paquette, psiholog clinician și autorul a patru cărți care vorbește despre asta în The amazing power of awe TED talk)]

Uimirea se găsește pe toate gardurile

Și asta înseamnă că ar putea să fie o emoție cool, nu?

Și totuși, nu e. Ce-i clar, însă, e că sunt multiple surse de minunare. Iată câteva dintre ele, conform cercetărilor și interviurilor realizate de domnul Dacker:

• curajul - cum facem față momentelor dificile din viața noastră ne stârnește uimirea;

• efervescența colectivă - puterea lui „împreună” dă roade, indiferent că e vorba de nunți, botezuri, înmormântări sau alte tipuri de întruniri;

• natura - acest antidot la superficialitate, de unde ne găsim mereu doza de uimire;

• muzica - în căști, în mijlocul bisericii, la concertul de muzică preferată, pe stradă, dintr-o harpă desprinsă din altă lume, you name it;

• designul vizual - cum ar fi să adunăm aici o colecție care ne-a stârnit uimire?

• uimirea spirituală și religioasă - găsirea lui Dumnezeu și sentimentul de iubire, de apartenență, îmbinarea atemporală a sacrului și profanului;

• poveștile despre viață și moarte - venirea și ieșirea din lume, o sursă de uimire inepuizabilă;

• revelațiile - despre înțelegerea adevărurilor esențiale ale vieții, uau-urile și aha-urile care ne dau energia vitală de a continua.

Iar asta înseamnă că putem spori uimirea. Pentru fiecare din noi, dar și pentru generațiile pentru care croșetăm viitorul înainte.

Cum servim lumea prin uimire?

Uite 4 direcții de pregătire a terenului de uimire pentru audiența ta, în materie de branding și comunicare:

• prin valoarea oferită - poate îl face om să se simtă parte dintr-un trib; sau poate îl ajută să-și rezolve ușor și repede o problemă pe care nu reușește singur să o descâlcească; sau îi satisface o nevoie, într-un mod în care nici un alt brand nu a reușit;

• prin impactul pe care îl creează asupra comunității/lumii - acum nici măcar nu mai e nevoie să fii un ONG sau să fii asociat(ă) cu o cauză caritabilă; e de ajuns să ai curajul de a implementa o idee genială de business și să te ții de ea - vezi povestea papucilor TOMS aici.

• prin sentimentul de admirație/inspirație pe care îl creează - când vine vorba de branding personal, mie mi-a plăcut maxim povestea de viață a lui Tibi Ușeriu, care e deja ambasador de brand Via Transilvanica și Tășuleasa Social; iar uimirea pe care o stârnește vine din puterea omului de a-și schimba radical viața.

• prin oamenii care îl reprezintă - ca tine, ca mama care coase Ie cu tâlc sau ca orice creator/antreprenor, nu va fi nimeni care să vorbească cu mai multă pasiune decât o faci tu; iar asta e ceea ce uimește și îl trezește pe vino’ncoa.

• prin născocirea noului - poți ieși din tipar și să gândești FIX pe dos (mulțumim pentru revelații, Claudiu!), cu grija de a nu trece inovația înainte reputației tale;

  Tu ai testat vreo direcție?

  Sunt curioasă de efectele pe care le produce asupra produselor/serviciilor tale. Scrie-mi, dacă vrei să punem țara la cale împreună pentru asta: alexandraceornei@gmail.com

  Te aștept alături de Optimism works să-ți găsim propriul vino-ncoa’.

  Uimirea nu este suficientă, dar este vitală

  „Da, Alexandra, dar trebuie să plătim și facturile.”

  Știu. Însă pentru tine, pentru ceea ce vrei să lași în urma ta, uimirea e o sursă fantastică de energie. De revelație. De inspirație. Pentru audiența ta, va crea ancore emoționale. Iar asta va aduce beneficii financiare afacerii tale. Caută să cuantifici și asta atunci când planifici următorii pași, s-ar putea să cântărească chiar mult. Nu pentru moment, ci pe termen lung.

  Iar dacă nu iese, din prima, intră pe o altă fereastră. Știi doar, nu ești singur(ă) la drum.

  Și înainte să ne luăm papucii și să pornim, te rog nu uita esențialul:

  uimirea ești tu.

Până la un nou pe curând,

Cu uimirea-n gând,

Alexandra