Părtășia adevărată

schimbă tectonica individuală

„Ești fericită?” m-a întrebat. I-am răspuns că da. Fără să mă gândesc înapoi sau înainte. M-am surprins pe mine, într-o mărturisire intimă în care criticul interior căuta motive să șteargă această îndrăzneală „necuviincioasă” care trezește, de obicei, suspiciuni. Eram mișcată pentru că era adevărat ce simțeam. Faptul că a pus întrebarea asta, în acea clipă, mi-a oglindit atât de bine adevărul…dincolo de subiect și predicat, punct și virgulă sau alte norme de comunicare.

A fi martor(ă) la trăirea altcuiva schimbă dimensiunile

Ai observat și tu că atunci când împărtășești un moment cu cineva care e prezent, trup și suflet, starea pe care o ai se cristalizează?

Nu e ceva măsurabil. Și nu are nevoie neapărat de cuvinte sau întrebări. Nu se trece printr-un Excel al bunăstării. Totuși, se simte. Și asta, vine cu o prezență autentică pe care nu o uiți ușor. Știi că e ce trebuie, fără argumente clare. E un soi de liniște aparte. Și nu e musai ca ceea ce se împărtășește să fie ceva catalogat „bun”.

Toată paleta noastră de trăiri are sens. Și ce nu ne place ne îmbogățește. Ne dă contrast. Ne rafinează. Decantează, curăță, desparte cu claritate alegerile noastre pe culori. Și scriu asta cu o oarecare uimire, căci nu întotdeauna am știut să găsesc acești indicatori.

Cu inima desculță

Luna iulie am navigat Harta simțirilor din plin. A fost ca o plimbare cu picioarele goale pe pământ după o călătorie lungă pe un vas de croazieră. Am vrut să văd cum se mai simte lumea atunci când îmi las papucii deoparte. Fără un scop sau o așteptare. Doar dorința de a mă lasa în voia Dirijorului.

Împărtășesc cu tine că printre ploi cu fulgere și tunete, printre întrebări și oboseală, am trăit și o muțenie aparte. O muțenie care mi-a făcut bine. Marea majoritatea a acestor „întâmplări”, chiar în mijlocul oamenilor, deși îmi place să mă retrag în „peștera” mea.

Și efortul ăsta, de a fi mai mult în lume, mi-a adus o bogăție adâncă, prețioasă.

Părtășia adevărată e hrănitoare

Iată câteva tipuri de a fi laolaltă cu alți oameni care mie îmi fac bine în mod vital:

Cântatul împreună. Anul ăsta a fost a doua oară când particip la Masterclassul de Cânt bizantin. De fiecare dată, îmi propun să învăț ceva nou, însă ce primesc, e cu mult mai prețios: muzica bizantină, cântată împreună de aproape 150 de oameni, în cor. Terapie. Concentrare și centrare. Sentimentul real că cerul se coboară pe pământ. Cuvântul cântat se înalță, iar dacă închizi ochii și asculți, vocile se desprind și se împletesc sub formă de aripi. E uimirea aceea colectivă, despre care am scris și aici.

Onoarea de a fi alături de Dimos Papatzalakis, invitatul special al Masterclass-ului de Cânt Bizantin 2026, sub îndrumarea căruia s-a petrecut o bună parte din acest dar colectiv.

Timpul alături de oameni care contribuie - la Întâlnirea NGOs Night Out 21 iul 2026 | Iași organizată de Amplify ONG am mers la invitația colegei mele Andra. Când am intrat, Zbor Hub Iași era invadat de o umanitate și căldură aparte. O bună parte din cei prezenți zâmbeau și se îmbrățișau. La fel ca mine, și ceilalți ieșiseră din ritmul lor automat pentru a fi împreună. Iar oamenii ăștia sunt… altceva! Trăiesc voluntariatul ca pe o normalitate, și, în bula lor, aduc o contribuție semnificativă. Am schimbat idei, numere de telefon, dorința de a crea parteneriate. Azi, la câteva săptămâni distanță, încă resimt entuziasmul care nu m-a lăsat să dorm după întâlnire. Căci oamenii pe care i-am întâlnit acolo sunt cei mai puțin vizibili în comunitate, dar cei care trăiesc Dăruirea din plin, ca o formă de a fi.

Teambuilding în afara bulei, fără scop de muncă - alături de echipa Fab Lab Iași, am rupt ritmul task-urilor și discuțiilor de back office sub bagheta atentă a lui Dan care ne-a adus înapoi la lumea poveștilor de demult: vizita la Casa Fierarului și bucătarului chef Vasile Vezeteu din Tupilați. În scurt timp, molfăind plăcintă dobrogeană și ascultând povestea familiei de fierari și a uneltelor vechi, am devenit părtași unei lumi cu iz de copilărie, în casa bunicilor. Îndrăznesc să zic că am fost, pentru câteva ore, părtași la propriile noastre rădăcini — căci nu-i așa, cu toții suntem pui de țărani, nu?

Apoi, am trăit o experiență inițiatică în Piatra Neamț, unde am trecut podul către frații noștri de comunitate de la Rubik Hub. Și în universul ăsta al lor de la buza munților și a naturii, plin de plante și colțuri create inteligent, am simțit un firesc de o frumusețe nouă pentru mine. Discuțiile despre startup-uri, oameni, coworking, au curs. Nimic camuflat ca să sune bine. Am împărtășit ceva care ne leagă și sentimentul că vom mai crea întâmplări împreună.

Celebrare cu sens - de curând, am lansat revista #PIN28 în FAB central (unde contribui și eu, citește și tu dacă te pasionează domeniul tech). Cu fiecare număr editorial, e felul nostru de a ne crea un pretext de sărbătoare. Ne-am adunat alături de oameni diverși - reprezentanți din companii și universități, studenți și artiști, arhitecți și oameni de comunicare. Aparent fără legătură unul cu altul. Însă ce ne-a legat, pe lângă gustările excelente făcute de chef Robert de la Vadra, a fost dorința asta de a ne revedea și de a ne conecta la pulsul comun.

La primirea musafirilor, așa cum mă pricep mai bine - cadru drag prins de inegalabilul Mugur

Pe tine ce experiențe colective te hrănesc?

Ce ne îmbogățește nu e rezultatul părtășiei

….ci ce se zidește în noi când suntem părtași unii altora. Indiferent ce aduce experiența lui împreună, fiecare în parte va deveni o nouă versiune a sa. În funcție de ceea ce vom dărui și vom primi, viața își schimbă, măcar la nivel micro, coordonatele.

Oare doar eu am un moment de „aha” cu asta?

Și oare numai eu mă gândesc la cât de responsabili suntem de ceea ce rezultă din fiecare interacțiune, chiar dacă rezultatul e, cel mai adesea, invizibil?

În același ritm de dans, de la Rubik Hub am plecat cu asta, de la Ionuț citire:

„Tu la ce vrei să devii cel mai bun/cea mai bună din lume?”

…și asta, bonus:

Sunt tare, tare curioasă, ce mișcă textul ăsta în tectonica ta interioară.

Dacă vrei să mă faci părtașă la această mișcare, scrie-mi te rog la alexandraceornei@gmail.com.

Voi citi & răspunde pe îndelete, dar după ce mă întorc de pe coclauri.

Spor la părtășit binele,

A.

P.S.: Dacă e prima oară aici pentru tine și ți-a plăcut, mai rămâi. Mai scriu scrisori din astea întortocheate, cam o dată pe lună. :)